Fostul conac „Donca Simo”, refugiu pentru oamenii străzii
Fostul conac „Donca Simo”, refugiu pentru oamenii străzii
O clădire istorică din centrul municipiului Râmnicu Vâlcea, aflată de zece ani în stare avansată de degradare, este cunoscută ca fiind "cămin" al oamenilor străzii, fie oameni care şi-au pierdut locuinţele, fie foşti copii instituţionalizaţi care au fost evacuaţi din centrele de plasament după împlinirea vârstei de 18 ani.
Clădirea "Donca Simo", aşa cum este ea cunoscută, reprezintă astăzi un real pericol, în orice moment aceasta putând să se prăbuşească. Ea a fost împrejmuită de primărie, autorităţile neavând altă soluţie, deoarece a fost retrocedată foştilor proprietari în anul 2000.
"Donca Simo" a fost construită în perioada interbelică, fiind un conac boieresc cu etaj şi mansardă, care a reprezentat mulţi ani una din clădirile simbol ale Râmnicului. În anii '50, aceasta a fost naţionalizată, iar timp de peste 40 de ani aici a funcţionat una din grădiniţele unde nomenclatura comunistă îşi aducea copii, fiind astfel o unitate şcolară considerată "cu circuit închis".
După 1990, Inspectoratul Şcolar Judeţean a dorit să mute aici Casa Corpului Didactic şi chiar să amenajeze un club al cadrelor didactice, însă totuşi clădirea nu a beneficiat de lucrări de reabilitare. În 1996 a existat un plan de restaurare, dar ulterior acesta nu a mai putut fi aplicat, după ce foştii proprietari şi-au revendicat clădirea în instanţă. În anul 2000, procesul a fost câştigat, iar proprietarii au dorit să demoleze construcţia, dorind să valorifice terenul de sub ea, fiind situat în zona centrală a municipiului.
Primăria Râmnicu Vâlcea nu a putut elibera autorizaţia de demolare, clădirea fiind situată într-o zonă protejată din punct de vedere istoric. În consecinţă clădirea a rămas abandonată în ultimii zece ani, aici adăpostindu-se oamenii străzii. După informaţiile primăriei, nu mai puţin de 7 familii se adăpostesc în subsolurile şi în camerele degradate ale acestei clădiri, în realitate numărul acestora putând fi şi mai mare.
Unul dintre locatarii clandestini, Aurel Irimescu, fost copil instituţionalizat, a intrat luni în greva foamei în faţa primăriei. "De doi ani mă lupt să obţin o locuinţă socială. De şase ani, de când am plecat din casa de copii, locuiesc în această clădire părăsită. Sunt disperat. Nu mai pot să stau pe drumuri. Nu am nici loc de muncă, pentru că nu am o adresă, nu am unde să mă spăl, cine te angajează, trăiesc dintr-un ajutor social. Nu plec de aici până când nu-mi vor da o locuinţă socială", s-a plâns tânărul.
Autorităţile spun că sunt neputincioase în privinţa acestei clădiri care se află la doar 100 de metri de sediul primăriei. "Nu putem decât să amendăm la nesfârşit proprietarul care stă undeva în Bucureşti şi pe care nu l-a văzut nimeni de mai bine de 10 ani. Cred că ăsta e interesul lui, clădirea să se prăbuşească şi să valorifice imobiliar terenul de sub ea. Păcat", a precizat, pentru AGERPRES, viceprimarul Eduard Vîrlan.
Clădirea insalubră este situată lângă Şcoala cu Ceas, Muzeul de Istorie, lângă Primărie şi Parchet, în apropierea Colegiului Alexandru Lahovary, fiind vecină şi cu alte clădiri de patrimoniu. AGERPRES